Ceva ce m’a pus pe ganduri

“Barmanita injunghiata de un client nemultumit in Braila”

Bine, primul lucru gandit a fost ca cine stie, s’o fi imbatat omul si a inceput sa faca pe nebunul, dar dupa ce am citit mai mult, am ramas socata.

O tânără din Brăila a ajuns în stare gravă la spital, după ce a fost înjunghiată de un minor. Incidentul s-a produs chiar în barul în care lucra tânăra de 22 de ani.”

Tanara barmanita injunghiata de un minor. Ce inseamna asta? Valorile din Romania se duc.. respectul se duce.. ce mai ramane? Copii, pentru ca da, ei sunt copii.. copii fara cap din pacate. In loc sa fie pe teren sa joace fotbal sau sa stea cu ochii in calculator, ei ranesc lumea pe strada, respectiv intr’un bar. Ce facea minorul intr’un bar?

“Apelul de urgenţă la 112 a venit aproape de miezul nopţii. După ce i-a înfipt un cuţit în spate, agresorul minor a dispărut. “

Ce facea minorul afara din care aproape de miezul noptii? Unde sunt parintii lor? De ce nu au grija de ei? De ce nu ii educa? Pentru ca nu’i intereseaza. Pentru ca atat cat nu’i afecteaza pe ei insasi, nu ii intereseaza de nimic.. din pacate.

Dupa ce m’am uitat la tembelizor, am vazut ca nu era doar un minor, ci doi. Unul dintre baieti era de 14 ani si celalalt de 16 ani.

Unde sunt vremurile cand ne jucam pe teren, prin parcari? Unde sunt vremurile cand nu stiam ce e aia bautura alcoolica la varste atat de fragede? Unde sunt vreumurile cand copii isi traiau copilaria? Nu mai sunt. In loc de a da intalnire la o ora si nu iti permiti sa intarzi pentru ca nu ai cum sa’ti anunti prietenii, acum esti la ‘a click away’. Fie ca e un click la telefon or la calculator.

Eu am trait pe vremurile alea. La 14 ani inca mai aveam papusi Barbie si ma jucam cu fetele prin fata blocului. Sincera sa fiu, papusile inca le mai am la expozitie si din cand in cand, mai dau praful de pe ele sa ma joc putin. Nu radeti. Nu e nimic de ras. Asta doar inseamna ca nu am uitat cine sunt. Asta inseamna ca traiesc, ca acel copil inocent care e in mine, inca mai traieste si ma bucur pentru asta.

Pe vremea mea Apple si Blackberry erau doar fructe si lumea nu vorbea asa urat. Exista respect. Existau valori morale. Si chiar daca vreau schimbare, sunt pentru schimbare si as suporta’o mereu, inca mai am niste lucruri conservative in mine si sunt mandra de asta. Asa sunt eu si cine ma iubeste cum sunt bine, iar cine nu ma iubeste, tot bine, ca prea putin ma intereseaza.

 

Asa ca termin aceasta postare prin ai multumi lui Dumnezeu, pentru ca datorita Lui sunt cine sunt si sper sa tot evoluez.

3 thoughts on “Ceva ce m’a pus pe ganduri

  1. Ai dreptate. Noi suntem ultima generatie care stim sa ne jucam de-avatea-scunselea, care stim sa facem cornete, care stim ce e adevar sau provocare, flori fete si baieti etc. Ce se intampla e trist. E si mai trist faptul ca generatia asta pana in 15, 16 ani si-a pierdut respectul fata de cei mari. Mi-e greu sa ma gandesc la viitor…

    1. Asa e.. si cand ma gandesc ca sora mea va creste in ‘lumea’ de azi, mi se face si frica. Sper din suflet sa nu se lase influentata.

      Si mersi!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s